TURNĂTOR'IE, (1, 3) turnătorii, s.f. 1. Atelier, secţie, întreprindere în care se execută operaţiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunţ, calomnie la adresa cuiva. - Turnător + suf. -ie.
Sursă : DEX'98 (55930)  - ana_zecheru

TURNĂTOR'IE s. (IND.) (rar) fonderie. (Secţia de ~ a uzinei.)
Sursă : Sinonime (216193)  - siveco

turnător'ie s. f., art. turnător'ia, g.-d. art. turnător'iei; (ateliere, denunţuri) pl. turnător'ii, art. turnător'iile
Sursă : DOR (290458)  - siveco

TURNĂTOR'I//E ~i f. 1) Atelier (sau secţie într-o întreprindere) unde se execută operaţii de turnare a metalelor în forme. 2) Tehnica turnării metalelor. 3) rar Meseria turnătorului. 4) fam. Informare a unor persoane sau organe în drept despre comiterea unei infracţiuni; denunţ; pâră. [G.-D. turnătoriei] /turnător + suf. ~ie
Sursă : NODEX (357943)  - siveco